Înapoi
50 și 100 lei 2011 - Bogdan Petriceicu Hasdeu
Înainte
28 mm diametru, 13 g, 99.9% argint, margine cu zimți
anul 2011, REPUBLICA MOLDOVA, stema Republicii Moldova, în exergă linie orizontală și valoarea nominală 50 LEI
bustul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, inscripția BOGDAN PETRICEICU HASDEU și anii 1838 și 1907

Data emisiunii: 3 octombrie 2011

Tiraj: 500 de monede

24 mm diametru, 7.8 g, 99.99% aur, margine cu zimți
anul 2011, REPUBLICA MOLDOVA, stema Republicii Moldova, în exergă linie orizontală și valoarea nominală 100 LEI
bustul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, inscripția BOGDAN PETRICEICU HASDEU și anii 1838 și 1907

Data emisiunii: 3 octombrie 2011

Tiraj: 300 de monede


Cele două monede cu Bogdan Petriceicu Hasdeu fac parte din seria Aleea clasicilor din grădina public㠄Ștefan cel Mare și Sfînt” din Chișinău. Din serie mai fac parte două monede din 2010, dedicate poetului Grigore Vieru.

Despre Bogdan Petriceicu Hasdeu

Bogdan s-a născut în satul Cristinești de lîngă Hotin (pe atunci în Imperiul Rus; azi în Ucraina), ca fiu al lui Alexandru Hâjdeu (1811 - 1872). Alexandru Hâjdeu a fost un mare intelectual și poliglot, cu o cultură enciclopedică, fiind ales în anul 1866 ca membru fondator al Societății Literare Române (viitoarea Academie Română); e de menționat că pe Aleea clasicilor din Chișinău se găsește și un bust al său.

Bogdan a studiat în mai multe școli poloneze din Rusia, inclusiv la Camenița (în urma celor trei împărțiri Imperiul Țarist stăpînea întinse teritorii ce aparținuseră Poloniei), apoi la liceul din Chișinău. Își continuă studiile la Universitatea din Harkov, unde se declară urmașul domnului Moldovei Ștefan Petriceicu, cu care familia sa ar fi fost înrudită. A servit în armata rusă timp de trei ani, și chiar a luat parte la Războiul Crimeei.

Venit în Moldova în anul 1857, Bogdan ocupă diverse posturi, înființează mai multe reviste, publică literatură, reușind să îi impresioneze puternic pe români. În acea perioadă Bogdan începe, din diverse motive, să își ortografieze numele în forma Hasdeu - fără semne diacritice. Publicul a acceptat noua formă, păstrînd însă pronunțarea Hajdeu sau Hașdeu. În diversele ediții ale operei lui Hasdeu numele a fost scris alternativ, ba Hasdeu, ba Hașdeu, astfel că subiectul produce o oarecare confuzie. În 1876 este numit director al Arhivelor Statului, iar în 1877 este ales membru al Societății Academice Române (din 1879, Academia Română). Parlamentul îi creează o catedră de filologie comparată la Facultatea de litere de la Universitatea din București. La această facultate a ocupat funcția de decan între 1882 și 1885.

Petriceicu Hasdeu trăiește o dramă în 1888, și ceva se rupe atunci în sufletul savantului. Iulia Hasdeu, singurul său copil, moare de tuberculoză. Hasdeu se refugiază în spiritism, încercînd să ia legătura cu fiica sa; construiește la Cîmpina un straniu castel, după planurile transmise de spiritul Iuliei.

Despre opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu

Scriitor, poet și dramaturg, Bogdan Petriceicu Hasdeu a scris destul de multă literatură; piesa de teatru Răzvan și Vidra este apreciată și în prezent.

Ca istoric Hasdeu a adunat și publicat în „Arhiva istorică a României” o mulțime de documente vechi, și a scris numeroase articole științifice sau de popularizare, inclusiv de numismatică. Monografia sa Ion Vodă cel Cumplit (1864), deși utilizează o bibliografie erudită și deosebit de vastă, pare azi o operă mai mult de literatură decît de știință, și se citește cu mare plăcere.

Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost un deschizător de drum și în filologie.

Hasdeu a fost și un romantic „mistificator” [1]. Cunoscutul portret al lui Ion vodă a fost, se pare, opera personală a lui Hasdeu. I se atribuie și paternitatea diplomei lui Ivanco Berladnic, datată 1134, pe care a publicat-o în anii 1860 și 1869. Diploma, falsă, atesta existența unui principat al Bîrladului. Unii îi atribuie și realizarea așa-numitelor „tăblițe de la Sinaia”, falsuri de secol XIX dorind a fi scriere în limba dacilor (dar există și părerea că un savant de calibrul și cu cunoștințele lui Hasdeu ar fi făcut o treabă sensibil mai bună). De altfel, lui Hasdeu îi plăceau păcălelile - dovadă cele două cunoscute farse pe care le-a jucat Junimii din Iași și revistei Convorbiri literare.

O altă cunoscută mistificare a lui Hasdeu a fost publicată în cartea „Cuvente den bătrîni” (1877 - 1881, trei volume). Hasdeu a susținut ca ar fi citit, pe un exemplar din „Psaltirea” mitropolitului Dosoftei, versurile unui cîntec de luptă care ar fi fost compus chiar de Ștefan cel Mare: „Hai, frați, hai, frați,/ La navală dați,/ Țara v-apărati,/ Crucea v-apărați”.

Personalitate multilaterală, spirit enciclopedist, savant autodidact prolific, Hasdeu a fost una din marile personalități culturale ale epocii sale.

Bibliografie

1. Călinescu G., Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent. Editura Minerva, București, 1982.


Înapoi la pagina de selecție!