35 mm diametru, 31.103 g, aur 99,9%, margine netedă Avers: ROMANIA, anul 2004, stema României, valoarea nominală 5000 LEI scrisă între două ornamente cu crini, un turn de cetate şi pecetea mare a voievodului	Revers: bustul domnitorului, în plan secund biserica mănăstirii Putna, văzută dinspre sud-est, dedesubt inscripţia PUTNA, anii 1504 şi 2004 sub formă de fracţie, inscripţia circulară 500 ANI DE LA MOARTEA LUI ŞTEFAN CEL MARE Data emisiunii: 19 aprilie 2004 Tiraj maxim: 250 de piese

Imaginile monedei omagiale de aur de deasupra sînt prezente pe site prin amabilitatea domnului Radu Lissner.

Moneda comemorează cei 500 de ani trecuţi de la moartea lui Ştefan cel Mare.

Ştefan cel Mare mai este reprezentat şi pe alte monede româneşti: 500 lei 1941 - Eliberarea Moldovei înrobite, 20 lei 1991, 1 leu, 5 lei şi 100 lei 2007 - 550 de ani de la urcarea lui Ştefan cel Mare pe tronul Moldovei şi 10 lei de argint din 2008 - mănăstirea Voroneţ.

Ştefan mai apare şi pe monede emise de Republica Moldova: 100 lei argint 2000 - 525 de ani de la bătălia de la Vaslui şi 100 lei aur 2004 - 500 de ani de la trecerea în eternitate.

Un gros de argint bătut în timpul domniei lui Ştefan poate fi văzut apăsînd aici.

Cronicarul Grigore Ureche despre moartea lui Ştefan vodă

... Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plîngere în mănăstire în Putna, care era zidită de dînsul. Atîta jale era, de plîngea toţi ca după un părinte al său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură.

Despre ornamentele cu crini

Ornamentele cu flori de crin vor să atragă atenţia asupra ascendenţei muşatine a lui Ştefan cel Mare. Florile de crin apar de altfel şi pe primele monede moldoveneşti, bătute sub Petru I Muşat.

Despre pecetea lui Ştefan cel Mare

Pecetea mare a domnitorului Ştefan cel Mare are în centru un scut cu stema Moldovei, cu bourul cu steaua între coarne şi cu soarele (sub forma unei roze cu şase petale) şi luna în laterale. Inscripţia circulară este în slavonă şi poate fi citită cam aşa: PECIATI IO STEFANI VOEVODA GOSPODAR ZEMLI MOLDAVSKOI, adică pecetea lui Io Ştefan Voievod, gospodar al Ţării Moldovei.

Despre biserica mănăstirii Putna

Construită între 1466 şi 1469 şi destinată a fi gropniţă domnească, biserica, avînd hramul Adormirii Maicii Domnului, a avut o istorie zbuciumată. În 1498 a fost refăcută după un incendiu, în 1654 a fost distrusă de cazacii lui Timuş Hmelniţki, reconstruită apoi de Gheorghe Ştefan şi de Istratie Dabija, în 1739 a fost ruinată în urma unui cutremur, şi restaurată între 1756 şi 1760 de mitropolitul Iacob Putneanul. În secolul trecut a fost restaurată cu metode moderne, urmărindu-se apropierea de aspectul din secolul al XV-lea.

Despre portretul lui Ştefan cel Mare

Imaginea centrală a monedei îl înfăţişează pe voievodul moldovean Ştefan cel Mare şi Sfînt. Nu am putut găsi informaţii absolut sigure despre cine a realizat cunoscutul portret al lui Ştefan. Se pare ca tabloul ar fi inspirat după o carte poştală şi că ar fi fost făcut în anul 1904 de pictorul Costin Petrescu, cu prilejul comemorării de la Borzeşti. S-au păstrat puţine imagini de epocă ale lui Ştefan cel Mare. În stînga se poate vedea un desen din evangheliarul din 1473, comandat de Ştefan pentru mănăstirea Humor şi realizat de ieromonahul Nicodim. Voievodul poartă mustaţă şi plete, aşa cum este reprezentat şi în alte portrete de epocă ce au ajuns pînă la noi, pe epitrahile sau pe tablouri votive (imagini reprezentînd ctitori, cu miniatura monumentului în mîini - de la cuvîntul latinesc votum, însemnînd promisiune; epitrahil sau patrafir se numeşte o fîşie lungă de ţesătură, brodată cu motive religioase, purtată de preot sau de arhiereu în timpul serviciilor religioase). Pe un astfel de epitrahil păstrat la mănăstirea Putna este reprezentat Ştefan Vodă. În stînga jos este prezentată o altă imagine foarte veche a lui Ştefan cel Mare, cea din tabloul votiv de la Mănăstirea Dobrovăţ din apropierea oraşului Iaşi. Biserica de piatră de la Dobrovăţ a fost ctitorită de Ştefan cel Mare în anul 1503, fiind terminată de Bogdan al III-lea, fiul lui Ştefan. Pictura a fost realizată în 1529, în timpul domniei lui Petru Rareş, alt fiu al marelui voievod, şi domn al Moldovei.

Mihail Sadoveanu despre comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare

La 400 de ani de la moartea marelui domnitor, scriitorul Mihail Sadoveanu a publicat un articol (în revista Sămănătorul, nr. 27 din 4 iulie 1904) în care a scris: „... Bătrînul Voievod îşi doarme somnul chinuit poate de visuri; şi va mai dormi. Dar într-o zi sabia lui de oţel va străpunge mormîntul şi va fulgera la soare. Şi duhul vredniciei lui va trece ca un fior prin inimile deşteptate la o nouă viaţă. Atunci, după veacuri de visuri urîte, ţi se va descreţi chinul feţii, vei zîmbi şi vei ierta rătăcirile noastre. Atunci, bătrînule, umbra ta uriaşă se va înălţa deasupra oştilor nouă şi-ţi vor scînteia iar ochii, şi se va cutremura văzduhul la glasul poporului tău!”. Profeticele cuvinte ale lui Sadoveanu s-au îndeplinit doar cîţiva ani mai tîrziu, în 1918, cînd a fost făurită România Mare. Atunci Ştefan s-a întors în patrie, împreună cu locul său de veci de la Putna şi cu întreaga Bucovină răpită Moldovei în 1775 de austrieci.

Despre utilizarea semnelor diacritice pe monedele româneşti actuale

Ca o favoare deosebită făcută memoriei lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, pe această monedă au fost folosite diacritice pentru scrierea numelui marelui voievod! O excepţie într-adevăr, dat fiind că diacriticele româneşti sînt considerate, de o perioadă destul de lungă deja, (bănuim!), o povară prea grea pentru minţile şi mîinile grăbite ale veacului XXI. Analizînd fie şi superficial inscripţiile recentelor monede atît omagiale cît şi de circulaţie, observăm că acestea au fost cu consecvenţă ocolite. Vom vedea nume de personalităţi precum Brancusi, Brancoveanu, Saguna, ori toponime: Ramnic, Cotofenesti şi chiar Romania. Este o astfel de scriere net superioară celei oficial utilizate, pentru a o înlocui în mod justificat?

Ca o importantă formă de manifestare a identităţii şi prezenţei româneşti pe harta geopolitică, monedele noastre au un impact cultural şi politic major asupra imaginii României atît în exterior cît şi interior. Considerăm că reutilizarea lor pe monede (dar bineînţeles, şi pe frontispiciile diverselor instituţii) ar fi departe de ridicol şi, din contră, ar fi un pas important către normalitate din toate punctele de vedere.

Ca o observaţie semnificativă, toate legendele monedelor emise de Republica Moldova respectă în mod ireproşabil limba română, inclusiv din punct de vedere a semnelor diacritice.

Revenind, mai observăm că aceeaşi favoare i-a mai fost făcută lui Ştefan cel Mare şi pe piesa de 20 de lei bătută între 1991 şi 1996 (teoretic însă, pînă in 2003, deoarece a făcut parte din seturile de monetărie din 2000, 2002 şi 2003). Probabil că numele său este prea notoriu şi prea drag românilor pentru a-l scrie peltic.