37 mm diametru, 23.5 g, tombac cuprat, margine cu zimţi Avers: valoarea nominala 1 LEU, stema României, anul 2007, ROMANIA, intrarea în cetatea de la Suceava, inscripţia CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI	Revers: Ştefan cel Mare, în picioare în faţa tronului domnesc, anii 1457 şi 1504, inscripţiile ŞTEFAN CEL MARE şi 550 ANI DE LA URCAREA PE TRON Data emisiunii: 2 iulie 2007 Tiraj: 250 de piese
30 mm diametru, 15.55 g, 99.9% argint, margine cu zimţi Avers: valoarea nominala 5 LEI	Data emisiunii: 2 iulie 2007 Tiraj: 250 de piese
21 mm diametru, 6.452 g, 90% aur, margine cu zimţi Avers: valoarea nominala 100 LEI	Data emisiunii: 2 iulie 2007 Tiraj: 250 de piese

Moneda aniversează împlinirea a 550 de ani de la urcarea lui Ştefan cel Mare pe tronul Moldovei. Imaginea de pe revers se inspiră din tabloul pictat, se pare, în anul 1904 de Costin Petrescu. Imaginile acestui set de monede omagiale sînt prezente pe site prin amabilitatea unui donator ce a dorit să rămînă anonim.

Marele voievod moldovean mai este reprezentat şi pe alte monede româneşti: 500 lei 1941 - Eliberarea Moldovei înrobite, 20 lei 1991, 5000 lei 2004 - 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare şi 10 lei de argint din 2008 - mănăstirea Voroneţ.

Ştefan mai apare şi pe monede emise de Republica Moldova: 100 lei argint 2000 - 525 de ani de la bătălia de la Vaslui şi 100 lei aur 2004 - 500 de ani de la trecerea în eternitate.

Un gros de argint bătut în timpul domniei lui Ştefan poate fi văzut apăsînd aici.

Cronicarul Grigore Ureche despre urcarea lui Ştefan pe tronul Moldovei

... Ştefan vodă strîns-au boierii ţării şi mari şi mici şi altă curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu şi cu mulţi călugări, la locul ce se chiamă Direptatea şi i-au întrebatu pe toţi: ieste-le cu voie tuturor să le fie domnu? Ei toţii au strigat într-un glas: „În mulţi ani de la Dumnezeu să domneşti”. Şi décii cu toţii l-au rădicatu domnu şi l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitul Theoctistu. Şi de acolea luo Ştefan vodă steagul ţărîi Moldovei şi să duse la scaunul Sucévii.

Despre Cetatea Sucevei Cetatea de la Suceava a fost construită - cel mai probabil - de voievodul Petru I Muşat, în perioada 1380 - 1390. Este menţionată pentru prima dată în scrisoarea din 11 februarie 1388, prin care domnul Moldovei îl anunţa pe regele Vladislav al II-lea Jagello al Poloniei de trimiterea banilor ceruţi cu împrumut (celebrul împrumut de 3000 de ruble frînceşti de argint, pentru care suveranul Poloniei a zălogit ţinutul Pocuţiei). Cetatea este contemporană cu biserica Mirăuţi din Suceava, reprezentată şi ea pe o monedă omagială - 500 de lei de argint 2000 - dedicată împlinirii a 600 de ani de la urcarea lui Alexandru cel Bun pe tronul Moldovei. La început cetatea avea doar incinta rectangulară cu şapte turnuri, ce astăzi se află în mijlocul construcţiei. Ştefan cel Mare a ridicat incinta exterioară, zidurile groase şi înalte ale acesteia şi turnurile semicirculare ridicînd mult capacitatea cetăţii de a rezista asediilor (în acea vreme artileria se perfecţionase într-atît încît spargerea zidurilor cetăţilor devenise ceva posibil). În cetate la Suceava a funcţionat monetăria în care s-au bătut şilingii de aramă ai lui Eustratie Dabija - numiţi popular şalăi. Tot aici s-au bătut mari cantităţi de şilingi falşi imitînd monedele suedeze, poloneze sau prusiene.

Cîteva evenimente istorice în care cetatea a jucat un rol important

Timp de peste 300 de ani puternica cetate de la Suceava a fost în miezul evenimentelor importante ale istoriei. În 1476 trupele sultanului Mehmed al II-lea asediază cetatea, la fel fac şi polonezii regelui Ioan Albert în 1497, cu acelaşi rezultat: cetatea Sucevei nu a putut fi cucerită. În 1538 invazia otomană condusă de sultanul Soliman Magnificul pune capăt primei domnii a lui Petru Rareş. Acum cetatea îşi deschide porţile fără luptă, iar tezaurul Moldovei, ascuns aici, este luat de turci. În cetatea de la Suceava a fost asediat Despot Vodă de Ştefan Tomşa în 1563. În campania sa din 1600 - în urma căreia a realizat prima unire a Ţărilor Române - Mihai Viteazul a intrat în stăpînirea cetăţii, garnizoana lăsată aici de Ieremia Movilă deschizînd porţile.

În 1653 Gheorghe Ştefan a încercat să cucerească cetatea. În ajutor a sosit ginerele lui Vasile Lupu - Timuş Hmelniţki - cu cazacii, care şi-au instalat tabăra pe platoul de lîngă cetate (platou care de atunci a căpătat denumirea de Cîmpul Şanţurilor). Moartea lui Timuş a dus la închinarea cetăţii şi la spulberarea speranţelor lui Vasile Lupu de a-şi recupera tronul.

În anul 1675, la stăruinţele turcilor, cetatea Sucevei a fost parţial distrusă, rolul ei militar devenind nesemnificativ.

Cercetări arheologice la cetatea de scaun a Sucevei

Primele săpături sistematice la cetate s-au făcut în preajma anului 1900, fiind conduse de arhitectul Karl A. Romstorfer din Cernăuţi (1854-1909). Acesta era conservator al "Comisiei centrale chesaro-crăieşti pentru monumente istorice şi de artă" pentru Bucovina, care pe atunci era ducat în cadrul statului Austro-Ungar.

Importante cercetări sistematice au avut loc la Suceava în anii de după cel de-al doilea război mondial.

Cîteva dintre ctitoriile lui Ştefan cel Mare

Ştefan cel Mare a ctitorit un număr impresionant de biserici, din care multe au ajuns pînă în zilele noastre. Mai jos sînt imagini ale cîtorva din ctitoriile lui Ştefan: biserica Sfîntul Nicolae Domnesc din Iaşi, biserica mănăstirii Dobrovăţ de lîngă Iaşi, cu hramul Pogorîrii Sfîntului Duh, biserica Sfîntul Gheorghe din Hîrlău, biserica din Vaslui cu hramul Tăierii Capului Sfîntului Ioan Botezătorul, turnul cu paraclis de la Mănăstirea Bistriţa, biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel a Episcopiei Huşilor, biserica cu hramul Adormirii Maicii Domnului din Borzeşti. Tot lui Ştefan cel Mare îi este atribuit şi paraclisul cetăţii Hotinului, precum şi biserica de la Căpriana, de lîngă Chişinău.