mărţişorul - 50 lei argint 2014 (2015) - Republica Moldova

Este prezentă în imagini de calitate practic întreaga
numismatică românească.

50 lei argint 2014 (2015) - mărţişorul

30 mm diametru, 16.5 g, 99.9% argint, margine cu zimţi
anul 2014, REPUBLICA MOLDOVA, stema Republicii Moldova, în exergă linie orizontală şi valoarea nominală 50 LEI

inscripţia MĂRŢIŞORUL, într-un cerc liniar interior un mărţişor plasat peste un cîmp divizat pe verticală (în stînga, alb - iarna, în dreapta - primăvara), urmînd circumferinţa monedei şase fulgi de nea (în stînga) şi şase sori (în dreapta), toate aceste elemente simbolizînd sfîrşitul iernii şi începutul unei noi primăveri

Data emisiunii: 23 februarie 2015

Tiraj: 1000 de monede

Moneda face parte din seria „Sărbătorile, cultura, tradiţiile Moldovei”. Deşi poartă anul 2014, piesa a fost pusă în circulaţie în 2015.

Din seria Sărbători, cultură, tradiţii au apărut pînă în prezent (mai 2017) următoarele monede de argint de 50 lei:

- olăritul în 2007,

- butnăritul în 2008,

- ţesutul în 2009,

- instrumente muzicale tradiţionale în 2010,

- colindul în 2011,

- Sînzienele în 2012,

- balada Mioriţa în 2012,

- Pluguşorul în 2013,

- mărţişorul în 2015,

- hora în 2016

În 2013 seria a fost completată cu o monedă de argint de 100 de lei:

- Guguţă - personaj literar.

Din aceeaşi serie face parte şi moneda

- Sărbătoarea vinului - 10 lei 2003.

O frumoasă mărturie despre obiceiul mărţişorului la aromâni se găseşte în volumul Antologie de proză aromână, apărut în anul 1977 la Editura Univers din Bucureşti sub îngrijirea lui Hristu Cândroveanu (1928-2013). Textul cu mărţişorul de mai jos face parte dintr-o bucată de proză scurtă numită „Curcusura”, şi a fost scris de Vasile Papa-Ianuşi (1878-1918). Transpunerea din dialect în limba literară a fost făcută de Hristu Cândroveanu.

Ma, di calea aestă, nu agiumse pînă aclo. După ţe gri - câte gri, s-turnă cătră nora aţea cama ñică şi-lʹi dzîse:

- Ţe stai aşi, tine? Ia adu tortul aţel aroşlu şi druga aoa, că ficiorlʹi vor marţu, ti agărşişi că mîne-i marţul? „Marţu, marţu vrem!” - strigăm noi, tuţ - şi, tr-aoră, muma şuţă un hir lungu, faţe marţul, numiră cîţ him, şi dit ună cutie rudzinată scoase nişte pîrădziţ cu guvă, lʹi îmbăiră cîte un tru marţu şi nă li tricu la tuţ di guşe. Apoia nă ligă marţu ş-la mînă, ş-la cicior.

S-nu v-arădeţ di scuteţ marţul - nă dzîse nîsă - că dat giuvape! Aţel di diguşe vă-l băgai tra s-nu vă lăească soarle, aţel di la mînă - ca s-nu vă sirpicaţ, iar aţel di la cicior - s-nu vă închidicaţ noaptea pi tru călʹiuri, cîndu îmnaţ tu întunearic. După noauă dzile, va s-agiungă lîndurile cu lilioţlʹi, va s-vă li scotă atumţea, şi va li băgăm pri nuc, s-li lʹea lindăruşile [...].

Boscorodi ce boscorodi şi se înturnă apoi spre noră-sa cea mică, zicîndu-i - aspră şi nu prea:

- Da' tu, ce-ai rămas aşa, de stană? Ia adă-ncoa tortul ăl roşu, firele ălea de lînă, că plozii ăştia vor mărţişor, ai uitat că mîne-i martie?! „Mărţişor, fă-ne mărţişoare, mărţişoare!” - urlam noi, cei mici - şi pe loc răsuci maia un fir lung, potrivi de mărţişoare, ne numără, să ştie cîţi sîntem, după care scoase dintr-o cutie ruginită - nişte părăluţe cu gaură la mijloc, irmilici, şi ni le atîrnă pe după gît. Apoi ne-a legat mărţişoare şi la mîini, şi la picioare - cu felurite socoteli fiecare.

- Să nu cumva să le daţi jos - zise, că e vai şi-amar! Pe-ăl de la gît vi-l pusei - să nu vă înnegrească soarele, pe-ăl de la mînă - să nu fiţi muşcaţi de şarpe, iar pe ăl de la picior - să nu vă împiedicaţi noaptea, pe drum, după treburi. La nouă zile sosesc rîndunicile şi berzele, şi atunci o să vă dau eu jos mărţişoarele, şi-o să le atîrnăm pe toate în crengile nucului, să le ia rîndunicile [...].

Înapoi la pagina de selecţie!