30 mm diametru, 16.5 g, 99.9% argint, margine cu zimți anul 2025, REPUBLICA MOLDOVA, stema Republicii Moldova, în exergă linie orizontală și valoarea nominală 50 LEI, de-o parte și de alta a valorii nominale titlul argintului și masa monedei: Ag 999 și 16,5 g	o reprezentare a domnitorului, pecetea mare a acestuia, inscripția VASILE LUPU şi anii de domnie ai acestuia, 1634-1653 Data emisiunii: 2 mai 2025 Tiraj: 500 de monede

Moneda face parte din seria „Domni ai Țării Moldovei”. Modelul reversului a fost făcut la Regia Autonomă „Monetăria Statului” din București, România (informație de pe site-ul BNM).

Imaginile monedei sînt prezente pe site-ul Romanian coins prin amabilitatea unui donator ce a dorit să rămînă anonim.

Despre imaginea lui Vasile Lupu de pe monedă

Pe monedă este reprodusă cunoscuta imagine de epocă a lui Vasile Lupu, care se găsește și în [1]. Aceasta a fost imprimată prin gravarea desenului pe o placă de cupru. Imaginea obținută pe foi de carton a fost colorată de mînă și aurită. Această gravură anluminată (anluminurile sînt ilustrațiile viu colorate întîlnite în manuscrisele din evul mediu) face parte dintr-o serie de 97 de portrete gravate și apoi pictate. Colecția a aparținut lui Laurens van der Hem (1621-1678), avocat din Amsterdam, și a ajuns la Kupferstichkabinett (Colecția de gravuri) de la Muzeul Herzog Anton Ulrich din Braunschweig. În colecție găsim și imaginea lui Mihai Viteazul realizată „ad vivum” de Aegidius Sadeler la Praga în anul 1601.

Iată și cîteva alte persoane a căror imagine se găsește în această colecție și care au fost mai mult sau mai puțin implicate în evenimentele de la noi: principele Transilvaniei Sigismund Bathory (1573-1613, gravură de Aegidius Sadeler), împăratul Rudolf al II-lea (1552-1612, gravură de Aegidius Sadeler), regele Poloniei Sigismund al III-lea Vasa (1566-1632), nobilul polonez Albert Laski (1536-1605, cel care l-a ajutat pe Despot Heraclid să ia tronul Moldovei în 1561), regele Poloniei Ioan Cazimir al II-lea Vasa (1609-1672, ale cărui monede au fost falsificate în monetăria înființată de Eustratie Dabija în cetatea Sucevei). Imagini cu toate piesele din această colecție se găsesc în această listă, pe site-ul museum-digital:niedersachsen.

Gravura în cupru reprezentîndu-l pe Vasile Lupu a fost executată de gravorul olandez Willem Hondius (1598-1652) în anul 1651 iar anluminura a fost executată de pictorul olandez Abraham van Westerveld (1620-1692). Aceste informații apar inscripționate în partea de jos a gravurii: Abraham van Westerveldt pinxit, Wilhel. Hondius scupl: Cum privilegio S.R.Mtis. Gedani M.DC.LI. Gedani se referă evident la orașul actual Gdansk, care pe atunci era numit în latină - civitas Gedanensis.

Willem Hondius s-a mutat de la Haga din Olanda la Gdansk în Polonia în anul 1641. A fost gravor al regelui Vladislav al IV-lea Vasa al Poloniei. Olandezul a participat la campania militară din anul 1651 care s-a soldat cu cucerirea Kievului de către hatmanul lituanian Janusz II Radziwiłł (1612-1655) și cu înfrîngerea cazacilor hatmanului Bogdan Hmelnițki (~1595-1657) în bătălia de la Berestecico (azi Beresteciko, în Ucraina). La această bătălie a participat de partea polonezilor și viitorul cronicar moldovean Miron Costin, pe atunci foarte tînăr.

Despre pecetea mare a lui Vasile Lupu

În dicționarele românești pecete sau sigiliu înseamnă o piesă avînd o reprezentare grafică gravată în negativ. Reprezintă deci un tipar sau matrice sigilară, care de obicei este de metal și are un mîner pentru o aplicare mai ușoară. Tot pecete sau sigiliu este numită și impresiunea matricii sigilare pe un document sau pe o bucată de ceară prinsă de document. De regulă matricele sigilare s-au pierdut, fiind cunoscute în prezent doar prin imaginile rămase pe diverse documente. Prezența unui sigiliu pe un document servește ca o asigurare a autenticității acestuia.

În [2] sînt cunoscute și listate mai mult de 250 de sigilii folosite de cancelaria domnitorilor Moldovei între 1387 și 1856. Dintre acestea nouă tipuri sînt din timpul domniei lui Vasile Lupu.

Pecetea de pe monedă este prezentată sub formă de fotografie în „Istoria românilor” a lui Constantin C. Giurescu [1]. Impresiunea se găsește pe o bucată rotundă de ceară, care la rîndul ei este prinsă de document cu un șnur (de mătase).

În anul 1978 Direcția generală a Arhivelor Statului (sau D.G.A.S.; din anul 1996 denumirea instituției este Arhivele Naționale ale României) a hotărît producerea de copii după mai multe impresiuni sigilare, și anume copii ale unora considerate ca avînd mare importanță istorică și națională [3]. În afară de copii după originale s-au fabricat și mai multe „matrițe” (unele la scara 1:1, altele „mult mărite”). Imaginea tiparului original a fost de regulă reconstituită, deoarece impresiunile existente erau imprimate slab sau se deterioraseră mai mult sau mai puțin în decursul timpului. În total au fost produse 12 tipare, pentru sigilii de la Mircea cel Bătrîn, Roman Mușat, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Vasile Lupu, Grigore Ghica, Constantin Brâncoveanu, Constantin Mavrocordat și Alexandru Ioan Cuza [3]. Pecetea lui Vasile Lupu folosită ca model se găsește la Arhivele Statului București [3]. Bucata de ceară purtătoare are diametrul de 9 cm.

Elementul grafic principal al peceții este un scut purtînd capul de bour al Moldovei. Între coarnele bourului se află o stea cu șase raze. La dreapta capului de bour se află o lună nouă și o suliță, iar la stînga soarele și o sabie. După Giurescu [1], sabia simboliza faptul că domnitorul exercita puterea judecătorească supremă [„jus gladii” - dreptul de a pronunța pedeapsa cu moartea], iar lancea - faptul că era capul armatei. Chiar deasupra scutului este un coif ornat cu lambrechini ampli. Lambrechinii coboară în lateralele scutului. Mai sus se găsește o coroană închisă ce poartă în mijloc un glob cruciger.

Între două cercuri perlate se găsește inscripția în slavonă ✝ PECIAT IO VASILIE VOEVODA B(O)JIO MIL(O)STIO G(O)SPODAR ZEMLI MOLDAVSKOI VLT 7142. Textul folosește mai multe ligaturi și prescurtări.

Inscripţia se traduce ca + Pecetea lui Io Vasile voevod din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei veleat 7142.

Anul 7142 de la facerea lumii corespunde cu anul 1634. În epoca lui Vasile Lupu la scrierea chirilică încă se foloseau slove pentru a nota numere. Astfel, litera З = Z are valoarea numerică 7, litera Р = R are valoarea 100, litera М = M are valoarea 40 iar litera Б = B are valoarea 2. Înainte de cifra 7 se găsește semnul pentru mii, ҂, un modificator care arată că următoarea cifră reprezintă mii și nu valoarea obișnuită. Ca urmare data se obține prin adunare: 1000 * 7 + 100 + 40 + 2 = 7142. Cum numărătoarea anilor începea de la 1 septembrie, pentru a ajunge la numărătoarea obișnuită trebuie să se scadă 5508 ani pentru date de dinainte de 1 septembrie sau 5509 ani în celălalt caz. Rezultatul scăderii 7142 - 5508 este 1634, exact anul urcării pe tron a lui Vasile Lupu. Domnitorul preluase efectiv tronul la Iași pe 7 mai stil nou [1].

Alte imagini de epocă ale lui Vasile Lupu și familiei sale

Două imagini vechi ale lui Vasile Lupu se păstrează în biserica Mănăstirii Golia din Iași. Vasile Lupu (împreună cu familia) a reconstruit vechea biserică a logofătului Ioan Golăi între anii 1650 și 1653. Lucrările au fost terminate de Ștefăniță, fiul domnitorului, în anul 1660.

Vasile Lupu apare într-unul din cele două tablouri votive de deasupra intrării în naosul bisericii, alături de cea de-a doua sa soției - Ecaterina - și de fiul lor Ștefăniță. Domnitorul mai este pictat și pe spătarul jilțului domnesc. Pe spătarul jilțului doamnei este pictată Ecaterina, cea de-a doua sa soție.

Se observă că personajele din tablourile votive nu sînt egale între ele ca statut, deși cu toate sînt ctitori. Cei trei domnitori și soția lui Vasile Lupu au un surguci prins cu o agrafă de căciulă sau pălărie. Logofătul Golia, Ieremia Movilă și Vasile Lupu țin cîte un model al bisericii în mîini, semn că sînt cei mai importanți ctitori. Toți ceilalți - Ștefăniță Lupu, mama sa Ecaterina și Ana Golia (și alte persoane pictate mai la stînga și la dreapta) țin în mînă cîte o pungă de bani, simbolizînd contribuții bănești.

Bibliografie

1. Giurescu C., Istoria românilor. III. De la moartea lui Mihai Viteazul pînă la sfîrșitul epocii fanariote (1601-1821). Editura BIC ALL, București, 2007.

2. Szemkovics L.-Șt., Dogaru Maria, Tezaur sfragistic românesc II. Sigiliile emise de cancelaria domnească a Moldovei (1387-1856). Editura Ars Docendi, București, 2006.

3. Drăghici Natalia, Dogaru Maria, Mulaje sigilare realizate de Arhivele Statului în sprijinul activităţilor cultural-educative. Revista Arhivelor, Anul LXIV, vol, XVIX, nr. 3, 1987.