Înapoi
5 ruble 2014 - 70 de ani de la operațiunea Iași-Chișinău
Înainte
25 mm diametru, 6 g, oțel placat cu nichel, margine cu zimți
Avers: valoarea nominală 5 RUBLEI, inscripția BANK ROSSII (cu litere chirilice) însemnînd BANCA RUSIEI, anul 2014, în dreapta un ornament vegetal și monograma MMD (MMD înseamnă Moskovskii Monetnîi Dvor, adică Monetăria din Moscova)
Revers: monumentul „Eliberarea” din Chișinău, inscripțiile VELIKAIA OTECESTVENNAIA VOINA 1941-1945 G.G. și IASSKO-KIȘINEVSKAIA OPERAȚIIA (cu chirilice) însemnînd MARELE RĂZBOI PENTRU APĂRAREA PATRIEI (anii) 1941-1945 și OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU

Data emisiunii: 9 octombrie 2014

Tiraj: 2.000.000 de piese


Moneda a fost emisă de Banca Națională a Rusiei și face parte din seria A 70-a aniversare a victoriei în „Marele Război pentru Apărarea Patriei” din 1941-1945, ce cuprinde piese dedicate marilor lupte de pe frontul de est (Moscova, Stalingrad, Kursk, Leningrad etc.).

Al Doilea Război Mondial, URSS și România, nașterea RSSM

Al Doilea Război Mondial (în limbajul sovietic oficial Velikaia Otecestvennaia Voina, sau, în versiunea în limba română, „Marele Război pentru Apărarea Patriei”, a fost ridicat în perioada sovietică, pentru Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, la nivel de mit fondator. Fondarea Republicii Socialiste Sovietice Moldovești (RSSM), astăzi Republica Moldova, este rezultat al acestui război.

Starea de beligeranță între URSS și România, instaurată la inițiativa primeia, a început de facto pe 26 iunie 1940, odată cu nota ultimativă transmisă de Molotov lui Gheorghe Davidescu, ministrul plenipotențiar român la Moscova.

Acest ultimatum a survenit la cîteva zile după capitularea Franței; a fost înaintat României cu aprobarea ministrului de externe german Ribbentrop (ce fusese informat cu o zi mai devreme). Ultimatumul a fost o consecință a clauzei cu privire la Basarabia din protocolul secret al pactului Ribbentrop-Molotov, încheiat pe 23 august 1939.

Cedarea din partea românească a survenit numai sub presiunea militară sovietică, pe fondul schimbării dramatice a raporturilor de forțe în Europa și al izolării diplomatice a României. Astfel, peste trei milioane și jumătate de cetățeni români din Basarabia, Bucovina de Nord și din ținutul Herța, în marea lor majoritate etnici români, au fost transformați peste noapte în cetățeni sovietici.

Aliați în împărțirea Europei, Uniunea Sovietică și Germania nazistă au reconfirmat pactul Ribbentrop-Molotov și prin prezența comună la parada „Eliberării”, care a avut loc la Chișinău (Chișinău și Cernăuți erau cele mai importante orașe din teritorile ocupate) la data de 6 iulie 1940. La această paradă militară a defilat, alături de trupele armatei sovietice, și un batalion SS german [3].

„Presiunile și acțiunile militare exercitate de Moscova s-au constituit într-un act de agresiune, asemănător celor împotriva Austriei și Cehoslovaciei, făcute de Germania, chiar dacă au fost acoperite de înțelegeri, acorduri și cedări în fața unui ultimatum.” [4]

Legat de vechimea agresiunii sovietice, merită menționat și c㠄[...] între 1918 și 1941, URSS a încălcat în permanență legile internaționale, provocînd 197 de incidente de frontieră, cu deschiderea focului, omorînd 31 de grăniceri români și rănind 22” [4].

La nivel unional, propaganda sovietică a valorificat Al Doilea Război Mondial ca bază pentru definirea identității „poporului sovietic”, pentru justificarea misiunii sale eliberatoare de dimensiune mondială dar și pentru îndreptățirea epurării continue a elementelor dușmănoase (culaci, troțchiști, paraziți sociali, clerici, alți dușmani ai poporului nespecificați).

Monumentul „Eliberarea” din Chișinău

Monumentul consacrat „eliberării” Moldovei de către armatele sovietice este plasat în fața Academiei de Științe a Moldovei și a hotelului „Chișinău”, la intrarea pe Bulevardul Constantin Negruzzi, la baza Bulevardului Ștefan cel Mare și Sfînt.

Monumentul Eliberarea și clădirea Academiei de Științe a Moldovei

Monumentul Eliberarea și clădirea Hotelului Chișinău

Monumentul Eliberarea, detaliu cu inscripția

Monumentul a fost dezvelit la 21 august 1969. Este alcătuit din două personaje: o femeie, semnificînd Patria, cu mîinile întinse ca simbol al libertății, și un bărbat - un ostaș sovietic.

Actualmente, pe soclul monumentului este scris, în limba română cu caractere latine: „MONUMENUL ESTE EDIFICAT ÎN CINSTEA ELIBERĂRII MOLDOVEI DE OCUPAȚIA GERMANO-FASCISTÔ, și echivalentul în limba rusă. Inscripția are o substanță înșelătoare, transmițînd explicit și implicit cititorului, avizat sau nu, mai multe neadevăruri:

- poporul Moldovei ar fi recunoscător armatei sovietice;

- Moldova ar fi fost sub ocupație germană; în fapt, Moldova era în 1944 de iure și de facto parte a statului român, statut prezent și înainte de război;

- Moldova (spațiul politic de existență a principatului istoric al Moldovei) ar fi fost eliberată de armata sovietică și în consecință transformată într-o republică unională liberă; în fapt, armata sovietică nu a eliberat ci a ocupat o importantă parte a acestui spațiu; ca urmare a acestei ocupații militare în spațiul moldovenesc, numai o parte a teritoriului astfel ocupat a fost înglobată de statul sovietic ca stat unional „moldovenesc”, în timp ce Bucovina de Nord, ținutul Herța, Basarabia de Nord și Basarabia de Sud, dar și o parte a Transnistriei locuite de moldoveni au fost alipite la Republica Socialistă Sovietică Ucraineană, deci au rămas în afara statului moldovenesc sovietic.

Semnificația monumentului „Eliberarea” din Chișinău

Monumentul elogiază războiul victorios dus de armata sovietică în Al Doilea Război Mondial și pe cale de consecință elogiază urmările acestei victorii pentru România, între care amintim:

- aproape opt sute de mii de români morți, răniți și dispăruți în Al Doilea Război Mondial;

- plata de către România a unor datorii de război către URSS, dar și jefuirea țării prin sovrom-uri, o sumă totală estimată la un miliard de dolari americani;

- transformarea României într-un stat satelit al Uniunii Sovietice;

- abolirea artificială a monarhiei și înlocuirea ei cu republica;

- desființarea sistemului democratic pluripartinic și înlocuirea lui cu partidul-stat;

- bolșevizarea artificială a României, cu inducerea urii între diversele segmente ale societății;

- aducerea în fruntea statului român a unor elemente etnic minoritare, comunizate și românofobe, lucrînd ca agenți sovietici;

- ruperea temporară a caracterul unitar al statului român, prin crearea temporară a Regiunii Autonome Maghiare în România;

- eliminarea fizică a elitei politice, militare și intelectuale românești, a fruntașilor satelor, în lagăre de muncă și reeducare, ori prin alungarea din țară; inversarea scării de valori în societate;

- deportarea a șaizeci și opt de mii de germani din România în URSS;

- desființarea proprietății private asupra mijloacelor de producție și colectivizarea forțată;

- falsificarea istoriei României pe principii marxiste și pro-rusești;

- secularizarea societății românești, infiltrarea bisericilor de către Securitate, colaborarea dintre Biserica Ortodoxă și statul ateu în vederea instalării pașnice a noului regim;

- introducere metodică de către stat a fricii ca manieră de control a maselor;

- izolarea statului român de valorile europene occidentale;

- aprofundarea dogmei opozabilității istorice dintre român și moldovean; însușirea obligatorie a acestei dogme în teritoriile ocupate; separarea culturală între românii din țară și cei din URSS; demonizarea etnonimului „român” și al derivatelor sale;

- sovietizarea teritoriile românești ocupate, deznaționalizarea, rusificarea și alienarea populației băștinașe;

- deportarea în anul 1941 a patru sute de mii de cetățeni români (între care o sută de mii de evrei) din teritoriile românești ocupate în diverse regiuni din Siberia [4, p. 405];

- masacrul de la Fîntîna Albă (1 aprilie 1941), cînd grănicerii sovietici au tras într-o coloană de 3000 de civili români bucovineni care se îndreptau spre România, ucigîndu-i pe cei mai mulți;

- ateizarea maselor, limitarea drastică a libertății cultelor religioase în teritoriile ocupate; desființarea mănăstirilor (în Basarabia a rămas deschisă o singură mănăstire, cea de maici de la Japca);

- profanarea bisericilor și mănăstirilor din teritoriile ocupate, utilizarea clădirilor repective în scopuri laice, ca de exemplu drept pavilion expozițional (Catedrala Metropolitană din Chișinău), muzee (al vinului - biserica Sfîntul Pantelimon din Chișinău, al ateismului - biserica Sfînta Teodora de la Sihla din Chișinău, al regiunii - biserica Sfinții Împărați din Bălți etc.), teatru (la Rîbnița), grajd (Hîrbovăț), depozite (Țîpova, Căpriana), spitale (Suruceni, Țigănești, Saharna, Curchi), orfelinate (Frumoasa, Rudi (Rughi)), club (Hîrjauca) sau tabără școlară (Condrița);

- foametea instrumentată de statul sovietic în anii 1946 și 1947, în special în Basarabia, soldată cu numeroase decese și cu drame umane, inclusiv canibalism [7], și cu fuga peste Prut în statul român, uneori finalizată cu succes, alteori - cu împușcarea fugarilor de către grănicerii sovietici [2];

- eliminarea fizică, în teritoriile românești ocupate, a majorității intelectualilor și țăranilor fruntași; etichetarea familiilor supraviețuitoare ca membri ai familiei unui dușman al poporului, cu consecințe juridice pentru aceștia, conform legilor sovietice de atunci;

- deportarea în 1949 în Siberia a 11.293 de familii din teritoriile românești ocupate;

- strămutarea în perioada 1949 - 1953 din Bucovina în regiunile Herson și Zaporojie a mii de familii românești, cu scopul declarat al muncii și sistematizării rurale [8];

- deportarea în 1951 în Siberia (regiunea Kurgan) a 723 de familii din teritoriile românești ocupate (2.617 persoane, adică 808 bărbați, 967 femei și 842 copii);

- confiscarea tuturor bunurilor celor deportați în Siberia sau refugiați în România;

- aducerea în teritoriile românești ocupate de populație alogenă și alolingvă, preponderent slavă, preponderent în așezările urbane și preponderent în funcții de conducere.

Viitorul monumentului „Eliberarea” din Chișinău

Viitorul monumentului nu este cunoscut. S-ar putea să fie înlocuit în curînd de „Monumentului Limbii Române”, proiect al sculptorului Vlad Basarab [1], [9]. În formă de carte, „Monumentului Limbii Române”, va conține file cu pasaje din Mihai Eminescu, Vasile Voiculescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Tudor Arghezi, George Coșbuc, Vasile Alecsandri, Octavian Goga, Alexei Mateevici, Lucian Blaga, Radu Gyr, Ion Barbu, din scrisoarea lui Neacșu de la Cîmpulung (cel mai vechi document scris în limba română cunoscut pînă în prezent).

Monumente și pietre memoriale din Chișinău omagiind memoria victimelor ocupației sovietice

În scuarul gării feroviare din Chișinău a fost amplasată în anul 2011 - temporar - o piatră simplă, încercuită în sîrmă ghimpată, purtînd o placă avînd următoarea inscripție:

†
AICI
VA FI ÎNĂLȚAT
UN MONUMENT
ÎN MEMORIA
VICTIMELOR
REPRESIUNILOR
STALINISTE

Piatra deportaților, în scuarul gării din Chișinău

Piatra deportaților, detaliu cu inscripția

Pe 23 august 2014 a fost dezvelit, pe amplasamentul anunțat, monumentul deportaților - operă a sculptorului Iurie Platon. Data dezvelirii a fost aleasă pentru a comemora 75 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, rădăcină a dramelor basarabenilor.

Monumentul victimelor deportărilor, plasat în scuarul gării din Chișinău

Monumentul, intitulat „Trenul durerii”, poartă inscripția:

ÎN MEMORIA
VICTIMELOR
DEPORTĂRILOR
REGIMULUI
COMUNIST

Un alt monument va fi ridicat în Piața Marii Adunări Naționale, în fața clădirii guvernului. În prezent pe acest amplasament se află o marmură memorială, purtînd următoarea inscripție:

ÎN ACEST LOC
VA FI AMPLASAT MONUMENTUL
ÎN MEMORIA VICTIMELOR
OCUPAȚIEI SOVIETICE
ȘI ALE REGIMULUI
TOTALITAR COMUNIST

Memorialul victimelor ocupației sovietice, în Piața Marii Adunări Naționale

În parcul din apropierea Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău (pe strada Alexe Mateevici) a fost amplasată o piatră de marmură purtînd următoarea inscripție:

TRECĂTORULE
PLEACĂ-ȚI FRUNTEA ÎNTRU
CINSTIREA MEMORIEI BASARABENILOR
MASACRAȚI AICI DE CĂLĂII
BOLȘEVICI ÎN IUNIE 1940 - IULIE 1941
†

Pe locul acestei pietre memoriale s-a aflat clădirea NKVD (în fostul sediu al Consulatului Italiei), locul de execuție și de înhumare în gropi comune a numeroase victime - ruși emigrați din Rusia sovietică, moldoveni fugiți din stînga Nistrului în România și moldoveni basarabeni [6].

Bibliografie

1. Basarab V., The Monument Dedicated to the Romanian Language. site web, proiect tridimensional publicat pe 28 martie 2014, februarie 2015.

2. Cașu I., Dușmanul de clasă - Represiuni politice, violență și rezistență în R(A)SS Moldovenească, 1924-1956. Editura Cartier, Chișinău, 2014.

3. Colesnic I., Chișinăul și chișinăuienii. Editura Ulysse, Chișinău, 2012, (pag. 13, „O paradă de care nu vor să-și amintească biruitorii”).

4. Stoenescu A.M., Armata, mareșalul și evreii. Ediția a doua, revăzută și adăugită, Editura RAO, București, 2010.

5. Stoenescu A.M., Istoria loviturilor de stat în România. vol. 3, Cele trei dictaturi. Ediție revizuită. Editura RAO, București, 2010, p. 514, 518.

6. Tașcă M., Iată unde călăii NKVD au masacrat 3.400 de basarabeni în 1940-1941. articol publicat pe 07.07.2011, Historia.ro, februarie 2015.

7. Vakulovski A., În gura foametei. Mărturii ale supraviețuitorilor. Ediția a II-a. Editura Tracus Arte, București, 2013.

8. ***, Youtube (februarie 2015). Conferința "Fântâna Albă" - Cernăuți 2011, vorbește Dumitru Covalciuc (II). Fișier video încărcat pe 3 aprilie 2011, https://www.youtube.com/watch?v=YBsbnUPH880.

9. ***, (video, foto) Cum va arăta „Monumentul Limbii Române” din scuarul AȘM. Unimedia - portalul de știri nr. 1 din Moldova, site web, articol publicat pe 11 martie 2014, februarie 2015.


Înapoi la pagina de selecție!